Prefata
- Stii, nu toata lumea are ochi frumosi.
- Adica?
- Uita-te la ea. Ea are doar culoarea si pupila.
- Si?
- Eu nu am asa. Eu am ochi mai speciali.
- Sunt ca a oricui.
- Nu. Nu e adevarat. Eu nu am ochi normali. Stiu asta…simt asta…
________________________________________________________________________
Toata lumea are ochi. Pana si cele mai minuscule animale.
Fiecare ochi e special in felul sau.
Fiecare are doi ochi.
Toata lumea are, dar nu observa.
Uita-te in oglinda, indeaproape. Trebuie sa gasesti ceva special.
Eu am.
Am conturul negru. Apoi, ca niste bolti acopera o parte din ei, ca un strat. Apoi vine culoarea in mare. Verde. Un verde frumos, un verde elegant, un verde care este numai al meu. Pe el se mai afla puncte de la negru din ce in ce mai maronii, daca le luam de la margine la pupila. Dar chiar inainte de pupila, vine o bolta pe invers, maronie, dar un maro frumos, maro-ul unei caprioare din povesti, cu licariri stralucitoare, ca un univers paralel magic. Si urmeaza pupila. Ca a oricui, ar spune unii. Nu, nu e asa. E neagra, dar un negru care cuprinde un contrast perfect pe langa celelalte parti.
Ma uit in continuare la acesti ochi care sunt ai mei.
Fizic, am vazut usor cum arata.
Psihic,…ei bine, cred ca psihicul meu e undeva prin nori, visand.
In ochii mei vad fericire, teama, emotie, frica, putere, rautate, lasitate, dezinvoltura, usurare, visare, dar, nu in ultimul rand, magie.
Prin ochii mei vad perspectiva mea de viata.
Nimic nu e rau. Multe lucruri sunt negre, dar acel negru poate insemna ceva bun.
Dar vad si optimism. Dar nu un optimism enervant.
Nu acel optimism care, daca te bate cineva, privesti partea buna spunand ca a ratat un coltisor.
Vad acel optimism care daca nu iti iese ceva, nu spui “Sunt un ratat!” , ci, din contra, o iau ca pe o competitie, ceva prin care am trecut si am grija sa nu mai trec din nou. Daca am cazut in groapa, nu spun “Nu o sa mai ies niciodata de-aici!”, spun “ Sigur o sa ies de-aici, trebuie sa fie o usa
Si intotdeauna exista.
Numai ca doar cei ce au ochii curati o vad. Doar cei care apreciaza faptul ca au ochi, pe care stiu ca si-i pot deschide mereu.
Toata lumea poate face asta. Numai ca nu toti vor.
Unii mai sunt lenesi…
Unii nu vad in ochii lor, ci in ai celorlalti.
Eu vad in ochii mei. Vad o cheie spre un taram ce pentru altii e indepartat. Pentru mine e mai apropiat decat poate sa isi imagineze oricine.
Vad portalul spre lumea mea, o lume care nu o pot defini in cuvinte.
Dar poate doar unul:
Magie
